Viata in 5 sticle
Viata omului este atat de complexa incat nici daca am sta zile intregi sa o intelegem in totalitate nu am reusi...Pot spune ca sunt la inceputul unei cariere, la inceputul cunoasterii raului, a invidiei, a dusmaniei, vad cum fiecare isi urmareste interesul. La inceputul cunoasterii noului,Nu am crescut in acest mediu, sau cert e ca m am indepartat de acesti oameni.
2009....Anul 3 la facultate, am un loc de munca, stau la camin, am un suflet care imi este aproape...destul de bine...dar totusi imi lipseste ceva?!
Gandul ca s-a terminat copilaria ma inspaimanta...Insa consider ca totul porneste de la mine! Eu am vrut sa vin in Bucuresti, eu am vrut sa ma angajez.. Fiecare dintre noi se ghideaza in viata dupa niste principii, si are niste idei – mai mult sau mai putin fixe – la care tine foarte mult. Iar daca nu esti suficient de increzator, e greu sa ridici. Sunt destule esecuri in viata de care iti este frica. Viitorul ne a pregatit probleme si esecuri destule – ele vor veni, fie ca le prevezi sau nu, fie ca le doresti sau nu. Stiu ca-mi vine greu sa cred, dar si oamenilor fericiti si celor nefericiti li se intampla destule de-a lungul vietii. Adevarata diferenta o va face felul in care fiecare se raporteaza la ele. Cand dai de necaz, tot ce conteaza e cum gandesti si cum actionezi. Aici, atitudinea este probabil singurul lucru care face diferenta intre prostime si oamenii de succes.
Inca un o problema pe care incerc de ani sa o rezolv: Evit problemele/temerele in loc sa le rezolv! Va suna cunoscuta ideea? „De ce ti-e frica nu scapi” se zice in popor. De ce sa te mai chinui sa fugi? Si vorba ceea, „n-o fi dracul atat de negru”, nu?
M-am uitat la meciuri de box, probabil ati vazut cum un boxeur atacat de o ploaie de pumni merge spre adversar si il ia in brate – ca sa-l impiedice sa-l mai loveasca, nu pentru ca-l iubeste. Trebuie sa alerg inspre teama mea, nu sa fug din calea ei!
http://www.youtube.com/watch?v=sb2YOg_dkQM&feature=player_embedded
Spuneti mi ati avut ocazia sa intalniti persoane dificile, cu care comunicarea nu ajungea la nici un conses??? Eu da!! De cateva ori, dar mi a ajuns!pfiuu
Imi aduc aminte de un conflict cu unul din colegii mei...a fost o saptamana plina de stres, de ura, si era cat pe ce sa mi dau demisia pentru ca nu am ajuns la un conses...iar situatia a fost rezolvata in aer.. si totusi „cine-a fost de vina pentru faptul ca ne-am certat?”
Probabil aveam si eu partea mea de vina. Cineva mi a zis o data ca „nimeni nu poate sa te faca sa te simti rau decat daca tu ii dai voie”.
Asa ca as avea aici niste citate care ne invata cum ar trebui sa fim in fata unei persoane dificile, si nu numai:
1. „Nu identifica persoana cu comportamentul” ( adica nu eticheta omul spunand „Esti un om incapatanat!”)
2. „Nu oferiti prea multe scuze sau explicatii”, mai ales daca vina nu va apartine. Este un comportament defensiv si nu foarte productiv in relatia cu persoanele dificile.
3. „Daca-ti ascunzi furia, ea nu dispare”…si asa se nasc diverse probleme, stress si boli…pentru ca ne inhibam de atatea ori unele reactii.
4. „Orice s-ar intampla in exterior, tu prelucrezi acea informatie si alegi cum sa reactionezi”
Ideea pe care incerc s-o insinuez la tot ce am scris e ca persoanele din jurul tau, cele cu care intri in contact zi de zi, joaca un rol imens in viata ta. Ele iti modeleaza intr-o foarte mare masura ideile, comportamentul, atitudinile si asa mai departe. Oricat de independenti ne credem, grupurile din care facem parte au un cuvant extrem de greu de spus in evolutia noastra. De aceea au fost numite si “grupuri de referinta”: la ei ne laudam cu realizarile noastre, ei ne judeca daca gresim, ei ne ajuta cu un sfat bun etc. De multe ori plecam de la ei si ne intoarcem la ei. Daca ar fi sa indraznesc sa va dau un sfat: mare grija la zona asta a vietii!
Viata in 5 sticle
Pentru BOBO
Despre iubire se tot scrie, cred ca nu exista om pe pamant care sa nu fi scris o opinie sau o teorie. Cei care au suferit in trecut din cauza ei, o neaga si spun raspicat ca iubirea este o prostie, ca nu exista. Cei care au gustat din binecuvantarile ei spun ca iubirea te ridica la cer si ca este unica.
Pana sa te cunosc pe tine negam dragostea si spuneam raspicat ca iubirea e o prostie, dar m-am inselat. Nici prin gand nu mi-a trecut ca in urma cu 10 luni o sa te intalnesc pe tine si o sa fie atat de frumos.
Tu m ai invatat sa cred, sa sper si sa iubesc cum nu am mai iubit vreodata. Vreau sa-ti spun ca te iubesc mult mult mult mult de tot si sa iti multumesc ca ma iubesti, ca ai grija de mine, ma respecti si pentru simplul fapt ca esti in viata. Nu vreau pe nimeni decat pe tine! TE IUBESC mult scumpul meu.
"Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau persoanei iubite si de a simti fericirea ei ca si cum ar fi a ta."
GENERATIA DE AUR
http://www.youtube.com/watch?v=aFd5Cci_pE4
Desi rememorarea copilariei tine foarte mult de sensibilitatea fiecarui individ, copilaria traita acum 10 -15 ani, si chiar mai mult, desi traversata de majoritatea in lipsuri materiale, a fost incomparabil mai bogata si mai benefica decat cea a jocurilor cibernetice si a divertismentelor rupte de realitate care sparg barierele etapelor naturale ale existentei si o pervertesc! O vacanta la tara in farmecul imaculat al naturii, in libertate si departe de grijile si stresul cultural, social, politic si global al zilelor noastre, sau chiar intre blocuri, in fata blocului, in aer liber, cu vecinii si prietenii din jur.
Generatia de aur !!
Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor
care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X.
Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum in anul
2009 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai
scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam
ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50
de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici
despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie
si la politica mai mult decat cred batranii,
care bombane in spatele nostru ca ?noi nu stim nimic".
Suntem ultima generatie care a jucat ascunsa,
Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi,
Prinsa, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii,
ultimii care au strigat ?Un doi trei la perete stai",
ultimii care jucam cu banu la groapa sau la perete,
pe abtibilde cu masini din pachetele de guma Turbo,
ultimii care au folosit telefoanele cu fise,
dar primii care ne-am jucat pe jocurile video
(remember Mario?) si primii care am vazut desene
animate color.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci
de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau
Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris
numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe
tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si
inimioare.
Noi am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere
si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea
groaznic de nepotrivite cromatic.
Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in
engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY
BIRTHDAY la aniversari. Spuneam misto si fain in loc
de cool.
Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas..
si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era
ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce
naiba s`a certat Mila cu Shiro.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si
abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau
pustile alea absolut superbe de apa.
Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele
bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala..
Noi am ascultat si Metallica si Pink Floyd si Ace of
Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet
Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele,
singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la
care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam.
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de
Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si
Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi ?
- muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool
acum, orikum!"
Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou
niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de
la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri,
iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc
fara teama de virusi.
Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu
Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de
mailuri de dulce.
Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara,
noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim
actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation
ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne
plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam
pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau
Flori, fete, filme sau baieti, sau Sticla, sau Adevar
sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam
!pe gura! pe cine ?iubeam.
Noi suntem cei care inca au mai cerut (sau li s`a cerut) prietenia,
care inca roseam la cuvantul „SEX”, care dadeam cu banul care sa
intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care
apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la
colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca
iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine
iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca
noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si
cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am
aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din
greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special
sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini
dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile
din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am
tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut
cont de cate lipide si glucide mancam.
Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost
martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi
am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au
auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem
minte emisiunea ?Feriti`va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de
first-timers. ..
Daca esti de`al nostru... Felicitari!
COPILARIA
Imi este tare dor de copilarie. . acum nu mai am timp de joaca. . si de toate nebuniile pe care le faceam. A fost o perioada foarte frumoasa iar cand cineva imi zicea bucurate cat mai poti de copilarie. .. nu l intelegeam. . .acum imi dau si eu seama dar prea tarziu s-a risipit ca polenul dintr o floare DAR viata merge inainte . . . . .
Totul era atat de simplu...Toata lumea iti lua apararea, toti te iubeau, desi tie nu ti pasa si nici macar nu aveai nevoie de iubirea lor. Aveai un loc al tau pe care il exploatai la maxim cu ceilalti copii si nu iti pasa daca ai bani sau nu, daca i ai impresionat indeajuns de mult pe prietenii tai, tu erai doar tu.Un copil simplu, care nu cunostea lumea celor "mari", care oricum era o lume obositoare, plictisitoare, enervanta si neplacuta.Erai doar tu si jucarioara ta pentru care nu ai fi renuntat nici in ruptul capului la ea deoarece te intelegea, era intotdeauna langa tine, nu te certa, nu te punea sa ti faci temele, pur si simplu era dispusa sa ti faca toate poftele.Mi aduc aminte cu nostalgie de clipele minunate petrecute in copilarie, toate acele jocuri gen sotron, tara tara vrem ostasi, adevar sau provocare, atinsea, ascunsea si multe multe alte jocuri care faceau ca ziua sa ma uite, ajungand la ora 11 noaptea acasa. Era de vis cand ne aruncam in mormanele de frunze ,toamna si ne prafuiam din cap pana in picioare, respirand praful ala pana in fundul plamanului. Dar noua ce ne pasa ca eram murdari din cap pana in picioare sau ca printre frunzele alea erau urechelnite si fel de fel de insecte. Ce ne pasa noua ca mama statea zilnic sa ne spele hainele.Imi aduc aminte cum eu si fratelemeu mergeam cu tata la padure de culegeam ghiocei si albastrele si mergeam in colt de strada cu floricelel facute buchetele incercad sa le vindem. Chiar daca nu vindeam nimic si nu ne baga nimeni in seama, radeam cu gura pana la urechi unul de celalalt cand incercam sa ne "vindem marfa”.Sau cand mai jucam cate un joc cu mingia si spargeam cu sau fara voie cate un geam si eram alergati printre toate blocurile, parcurile dar mai ales cand ne "parau" parintilor si eram nevoiti sa intram in casa si sa ne uitam la ceilalti copii cum se joaca, din inchisoarea noastra de zi "balconul". Cate amintiri...Habar nu aveam noi ce inseamna grijile parintilor si celor din jur, noi eram concentrati pe propriile noastre trasnai si nebunii care ne inveseleau ziua, eram niste semizei care isi puteau desena lumea in culori nu ca cei mari doar in alb si negru.
Imi aduc aminte ca parintii mei au schimbat geamurile in casa de vreo 3 4 ori, apartamentul in care am copilarit a suferit multe schimbari din cauza mea si a fratiorului meu. Cum faceam scurt circuit si incepeam sa plangem si sa tipam ca nu stiam de ce se facu intuneric.
Una din cea mai mare traznaie facuta de mine i a marcat pe ai mei parinti. Intr o sambata sau duminica, cand ambii erau acasa de faceau curat, eu foarte curioasa din fire mi am luat scaunelul, l am pus langa geam, si m am urcat sa vad „bibiurile”. Tac Pac, asezandu ma confortabil cu picioarele in exterior cu ochii foarte mari incercam sa depistez culorile si
sa numar masinile care treceau. Chiar daca numaratoarea incepea cu 1, 3, 6, 10, eram foarte fericita. Atat mi a trebuit sa ma vada tata (care facea curat in balcon) – Mi a zis nu de mult ca „Am imbatranit cu 10 ani cand te am vazut pe marginea geamului”. Nu vreau sa simt ceea ce a simtit si tatal meu atunci...
Iportant este sa te bucuri de momentele traite chiar daca trecutul a avut si parti urate, trebuie sa ne amintim doar acele clipe de vis pe care le a trait total intens , candva, copilul din noi.Copilaria va ramane intotdeauna intiparita ca un filmulet, in interiorul nostru si ar fi pacat sa se ajunga la ideea ca maturizarea e calea spre perfectiune sau cel putin spre normalitate.
VA ADUCETI AMINTE GENUL ASTA DE DESEN??
